La vita e il lavoro di molte di noi are in any way legati al mare e alla pesca. Întotdeauna o facem. E dovunque. Nelle Filippine cu reti bianchissime cucite manual. În Norvegia cu gli arpioni a caccia di halibut, a pesce predatore dalle carni delicate come quelle del rhombus. În India, cu un coș enorm de bambus cha somigliano a vele. În Namibia cu delle specie di nasse per se argoste.Chiar dacă i numeri am arătat-o.
Câți oameni din lume practică pescuitul
Il 47% din cei 120 de milioane de oameni din lume că dacă țin pasul cu pescuitul sunt donne, și fanno promovează metode tradiționale și respectuoase cu mediul înconjurător și un turism care mă instruiește să-i păstrez pe cei bogați și iapă îngrijită. În Italia suntem încă în pocheta pentru a pescui: în ultimele zile Istat dicona che delle 4.016 imprese di pesca oggi active nel nostro Paese solo 598 sono a guida femminile. Ma seamănă că orice se schimbă, pentru că suntem mereu riscanți și profitabili, acest mestière străvechi, fascinant și misterios este întotdeauna durabil ca iapa. Pentru a dovedi asta, ai jucat în această poveste quattro.
Antonella, 38 de ani, din Messina
Sono le 7 di sera e dopo più di 12 ore in mare Antonella Donato, laureata in Scienze politiche, a passato in an'agenzia di viaggi, oggi presidente dell'Associazione Pescatori di Feluche dello Stretto, finally può togliere gli stivali di gomma che le arrivano fino alla vita.„Ar trebui să cumpăr un paio più bassi. A fost găsit în apă când l-am luat, risc de Annegare» relatarea mea descinde de la Pia, magnifica feluca care, împreună cu sora ei Giusy, a fost luată în 2012 de nonno Marco, un pescar care cunoaște secret ogni din mare. fino a 89 anni non ha mai smesso di uscire en barca. «Tutte le notti in mare, ci faceva svegliare alle 3. “Vi stancherete” ripeteva. Nessuno credeva che avremmo resistito. Și invece ce l'abbiamo fatta, e avem imparato a pescare il pescespada».
Pescuit cu feluca
Un pescuit antic și rispettosa, cel cu feluca, o imbarcazione che richorda le navi greche, cu un turn de 18 metri în centru, unde Antonella petrece cea mai mare parte a vremii, de la sfârșitul lunii aprilie pana in august, ziua 6 a mattino pana cand cala il sole. «Avvistare la preda fara radar nu este simplu. A volte vedi l'acqua che si increspa, a volte c'è solo un riflesso argento o rossiccio. Serviți un occhio atent și molto paciente: în acest lavoro există atât de multe tempi di attesa.Și mai ales nu există o a doua posibilitate: se gli arpionatori sbagliano a tirare la lancia, il pescespada scappa». Iarna Antonella coboară din turnul de comandă al felucăi și își lasă Pina, un gozzo de 6 metri care poartă numele mamei sale și cu care trapaglio, un pescuit istoric, fără ajutor mecanic, care întreține vechea parità tra uomo e pesce. . «Il tramaglio è una rete da posta longa dai 200 ai 300 metri con cui peschiamo pesce azzurro: triglie, boghe, salpe, saraghi» spiega. Un pește „povero” sigur, cu o valoare nutritivă mare și o valoare excelentă. «Sveglia alle 4 del mattino, alle 5 suntem in mare. Dacă te hotărăști să te colombi, voi merge la calare. Per attirare i pesci si deve far rumore, noi diciamo “buddiare”. Alle 7 suntem già di noua terra. Punem pestele la distanta, merge bine si aprindem 50 de alimente chili si 20 sau 30, si il fixam in apa prinsa din greseala: de la mama aprindem doar ce se serveste. Nessuno spreco, niciuno sfruttamento.Poi andiamo să-l vândă allo stesso rigattiere del nonno e aggiustiamo le reti».
Barbara, 51 de ani, din Porto Cesareo (Lecce)
«I miei nonni erano pescatori, ma io con il mare non c’entravo niente». Inizia così Barbara Orlando, parrucchiera, che dal 2005, when the salon is closed, is diventata pescatrice. Meritul? Del marito, che d'estate la portava in barca. «Alla fine ha vito il mare, un destino di famiglia» scherza, con un sorriso così felice che cancella in un attimo dal viso i segni della stanchezza. Ziua Barbara la bordul Sparviere, barca ei albă și albastră, începe curând: de la 4 dimineață până la mezzogiorno ea este la cârmă, așa că lasă barca cu ea și eșuează rimessaggio. „Trebuie să-l ammetter, soțul meu è più bravo a pescare, soprattutto con il palamito, fatto di grandi ceste with gli ami con cui si „va a pesci buoni” come la spigola e il dentice”.
Pescuitul în slujba turismului
A Barbara piace di più il tramaglio, la rete da posta, cu cui pesca le seppie, la sue preferite. Ma soprattutto a lei place la pescaturismo. «È un'educazione al mare, al rispetto della natura. Insecno a usar la canna e il bolentino, que che che tiriamos lo friggo a bordo» racconta prima di salutarmi per andare aggiustare la rete, pronta a ripartire domani mattina, ad traversare di nuovo quel blu che tanto la fa stare bene. «Când am început, gli altri pescatori mi dicevano: „Perché sei a bordo? Le femmine devono stare a casa”. Adesso când vedono meu chiedono soțul meu unde am sunat».
Eva, 48 de ani, din Genova
Chi l-a văzut, l-a luminat, cunoaște bine magia acelor mori care strălucesc tremurând în albastrul adânc al mare di notte. O magie care, după atâția ani, continuă să o emoționeze pe Eva Orecchia, mama și nonna giovanissima, că ei quelle piccole barche ci è salita da piccola e non è più scesa.„Tatăl meu a finanțat în urmă cu aproximativ 30 de ani Cooperativa pescatori genovesi și a mea a pus la cale această pasiune. Nu-l pot face pe pescar dacă nu e în inimă, că e un mestier dur», în timp ce pregătește polpette di acciughe pe care le va vinde la chioșco din darsena. «I am il jolly: non esco tutti i giorni in mare, mi occupo anche della vendita all’ingrosso e al dettaglio, in a mercato a palafitte nel porto di Genova. Mi piace consigliare le ricette ai miei clienti. Favoritul meu? Gli hamburger di lanzardo» continuă.
Pescuit cu lampa
Când apare, Eva merge cu lampa, o barcă de 18 metri care în interior conține două più piccole, dette chiari, tutte tempestate di luci. Se pare că și-a văzut grandi occhi nocciola când îi spune mamei că o știe perfect: „Se schimbă. L'acciuga qui da noi c'è sempre, ma è più piccola. Ci sunt invece specie che stano scompare del tutto, come lo sgombro, într-o sezon ne prendiamo la maximum 10 casete.Specie nuove che arrivano, eat il pesce serra, a predatore da la carne delicata type quella del branzino».
Cigdem, 50 de ani, din Istanbul
" Ti dico solo che da bambina non mangiavo neanche il pesce!" Călărește Cigdem, în timp ce vorbești la telefon și te pregătești pentru pranzo gamberi fritti, sua ricetta del cuore. În Turcia a lucrat în contabilitate, în 1992 a venit în Italia, mai întâi la Rimini și apoi la Cesenatico, iar dacă a cunoscut mama și gospodina. Ma în 2013 decide să-i dea o mână de ajutor soțului ei care, de unde este un stat marin, riscă în sfârșit să-și cumpere barca: Dilarc, dai nomi dei loro due figli. „Soffrivo il mare. Pentru un an intero vomitavo toate i zile» spune. Ma, fiera e testada, non molla e ogni sera, alle 7, esce in mare. Si occupa delle reti, di calarle e s altarle, perché a ricucirle, no nostante lei abbia la passione dell'uncinetto, ci pensa lui.
La pesca a strascico
«Noi facciamo la pesca a strascico, un metodo particular en cui la barca no si ferma mai: butto le reti, lascio le mare 3-4 ore, poi le s alto, tolgo i pesci, di solo gamberi, canocchie , sogliole, e le ributto» spune el. Și cusut, neîntrerupt, fine alle 10 din mattino. Ma in quelle reti, purtroppo, non ci finiscono solo i pesci. «Mi capita di trovarci ruote di biciclette, lavatrici, bottiglie di plastica, sacchetti» racconta, făcându-mi vedea il „bottino” di una notte, minimum 20 chili di spazzatura. Che, în numele mamei care iubește atât de mult, Cigdem raccoglie sulla sua barca, împarte și vinde unei asociații care îl reciclează.
