Onicofagia este un gest automat care este la fel de comun pe cât de greu de abandonat. Iată care sunt cauzele și remediile sugerate de psihologie
Cunoscut tehnic sub denumirea de a mușca unghiile, obiceiul de a mușca unghiile este un comportament care poate fi declanșat de o multitudine de motive, printre care anxietatea și nervozitatea apar într-un mod incontestabil asupra celorlalți.
În trecut, însă, explicațiile oferite de literatura științifică pentru a explica acest gest au fost nenumărate și disparate, dintr-un singuralterarea relației mamă-copil la un comportament de auto-mutilare, trecând prin situații de stres special sau plictiseală și în cele din urmă ajungând să fie identificat ca trăsătură a unei personalități precise și agitate.
Potrivit unui studiu recent publicat în Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry, de fapt, cei care își mușcă unghiile sau își trag părul sunt adesea perfecționiști care folosesc aceste gesturi pentru ameliorează iritația și disconfortul derivat dintr-un sentiment de nemulțumire.
Pe de altă parte, indiferent care sunt factorii declanșatori, mușcătura unghiilor este în general considerată a comportament care ar trebui abandonat. Dar iată problema: întrucât obiceiurile care duc la confort momentan sunt greu de renunțat, utilizarea lacurilor de unghii cu gust amar, precum și utilizarea medicamentelor precum clomipramina și desipramina (antidepresive triciclice utilizate printre altele pentru tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive) s-au dovedit deseori ineficiente.
Iată, deci, că un truc psihologic poate ajuta, așa cum este capabil crește conștientizarea comportamentului și, prin urmare, blocați automatismul cu care vă duceți mâinile la gură în caz de stres sau situații de anxietate.
Printre tehnicile sugerate, de exemplu, monitorizarea constantă a lungimii unghiilor, care trebuie măsurată și înregistrată zilnic pentru o perioadă de cel puțin patru săptămâni.
Alternativ, poate fi folosit un alt expedient, care poate fi utilizat și cu succes la copii: în fiecare seară, timp de cel puțin treizeci de zile consecutive, trebuie să te uiți la unghiile tale și să te întrebi cât de „bine” ai fost cu ele.
În acest sens, va fi necesar să abordăm fiecare cui de parca ai vorbi cu un „prieten”, dedicându-le fiecăruia dintre ei o propoziție de scuze („Îmi pare foarte rău că te mestec azi”) sau de felicitare („Mă bucur că am fost atât de drăguță cu tine astăzi”) în funcție de caz, și încheind observația sărutând fiecare capăt al degetelor.
Acolo relație stabilită cu cei zece mici „prieteni” se va aminti, de asemenea, dacă apare dorința de a-și mușca unghiile, sporind conștientizarea gestului și blocând automatismul. Ca să nu mai vorbim că sărutul constituie un gest de afecțiune față de sine ceea ce poate ajuta la ameliorarea stresului și anxietății.
