Cum să-i ajuți pe cei mici între bucurie și frică
Educă pentru a emoții constituie o resursă pentru copii și adulți, deoarece ajută fiecare persoană să intre a lua legatura cu propria ta lume interioară. Mulțumesc meditației șiascultându-se pe sine devenim mai curajoși, găsim unul nou putere, ne predăm fluxului neîncetat al vieții.
EMOȚII EXPRIME
Unul dintre poreclele la care ne referim frecvent Persoane în vârstă este „bătrâni”: termeni ca aceștia degradează starea persoanei și o reduc pe a sa demnitate, tine minte Rabih Chattat, profesor asociat al Departamentului de Psihologie de la Universitatea din Bologna, specializat în psihologie gerontologică. În culturile tradiționale, vârstnicii sunt păstrătorii cunoașterii comunității, au în mâinile lor conștientizarea care provineexperienţă, pentru că în fiecare an mai mult pe umeri este un drum care duce în centrul lor, până la atingerea graniței misterioase dintre viață și moarte. A vedea o persoană în vârstă care își pierde puterea sau se pierde pe căile memoriei atinge emoții profunde. ESTE dureros să fie acceptat, în primul rând pentru copii, dar și pentru nepoți, pentru care, totuși, un nou proces de creştere, la nivel emoțional, psihologic și spiritual.
LUAȚI-VĂ DE MÂNĂ
Confruntați-vă cu vulnerabilitate înseamnă a atinge profunzimea emoțiilor ancestrale și a face experienţă a condiției umane. A sta alături de o persoană chiar și în contextul bolii înseamnă a învăța cum să a creste și să știi cum să faci față vieții prin multele sale perspective. Trăim într-o societate care neagă îmbătrânirea și tot ceea ce apare legat de situații de handicap, suferinţă, dificultate. Încercarea de a rămâne tineri pentru totdeauna și în formă până în ultimul rând se dovedește a fi în zadar, totuși cheltuim o mare energie și resurse în lupta împotriva timp, uitând că existența este alcătuită și din relația cu sfârșitul ei, din momentele bucuroase precum și din obstacole. „A fi de vârsta noastră înseamnă să trăiești a ta semne, care sunt în orice caz semne de viață ”amintește antropologul francez Marc Augé în cartea sa Il tempo senza age. Asigurați-vă că copiii dvs. pot vorbi ce simt despre boala bunicilor: nu sunt acolo roluri a suporta, fără minciuni de spus. Împărtășește-l pe al tău emoții iar crearea unui dialog bazat pe transparență și adevăr te poate ajuta și pe tine.
REALIZAREA MEMORIEI
Printre paginile Manuela Donghi descoperim gândurile unei adolescente în fața Mariei, de optzeci de ani, Alzheimer: «De multe ori mă gândesc cum era el când era tânăr. O privesc, Observ fața lui încrețită, mâinile sale încrețite și cred că acele mâini au fost odată ca ale mele. Uneori îi iau și îi mângâi, îi strâng. Închid ochii și mă gândesc: acestea sunt mâini a unei femei care era copil, fată, soție, mamă. Mâinile care l-au mângâiat și l-au atins pe soțul ei, au schimbat scutecele fii care au decis să meargă departe. Sunt mâinile care se țin strâns de scaunul pe care stă ea în spital, mâinile care sunt acum în ale mele, un pod care conectează trecutul, prezentul și viitorul ". Ultimele studii asupra creierului arată că rolul central al memoriei emoţional. Experiențele emoționale sunt lecții de viață pe care le învățăm pe piele, motiv pentru care, chiar și în cazul bolilor degenerative, legătura cu tine minte nu este niciodată întâmplător, deși este adesea dificil pentru noi să raportăm ceea ce știm despre o persoană în vârstă cu a sa copilărie.
CURAJUL DE PREZENTAT
Poetul și filosoful Amadou Hampâté Bâ a scris: «Un bătrân care moare este unul bibliotecă care arde ». Ar trebui să ne amintim aceste cuvinte și să le redăm experienţă a vieții zi de zi. Evitați excluderea copiilor din viața unui bunic care întâmpină boala. Când ne confruntăm cu situații pe care adesea le simțim dificile ne îndepărtăm copiii să încerce protejeaza-i din ceea ce considerăm prea mare pentru ei, dar această îndepărtare devine o durere nerezolvată, mai ales dacă nu există comunicare acasă. Cei mici știu să trăiască emoțiile cu înțelepciune și adeschidere care adesea scapă de adulți: nu le negăm posibilitatea de a experimenta și această fază a existenței. A fi aproape de o persoană bolnavă nu este doar capacitatea de a asigura satisfacerea nevoilor de bază ale individului, de a-l spăla sau de a găti pentru el. Al doilea Beverly Rupa Rodríguez, un cercetător tantric expert în gestionarea emoțiilor, ne putem transforma atitudinea față de lucruri pornind de la vocabularul pe care îl folosim pentru a ne exprima. Să începem să înlocuim cuvântul „ghid” cu termenul „acompaniamentA însoți pe cineva înseamnă să știi să stai alături de ceea ce este acolo, să-i iei mâna și să cultivi resurse, precum și a accepta dificultatea. Acolo apropiere este o explozie de energie capabilă să lumineze și să se încălzească chiar și fără cuvinte, fără a fi nevoie să spună sau să facă ceva util. Fii și împărtășește prezenţăpur şi simplu.
