Cunoașteți sentimentul de sufocare și panică bruscă tipic claustrofobiei? Descoperiți cauzele și remediile pentru a combate această frică, care deseori este paralizantă
Termenul claustrofobie derivă din latina claustrum (loc închis) și din fobia greacă (adică frica obsesivă a locurilor închise) și este o fobie ceea ce poate schimba profund modul în care abordăm viața de zi cu zi.
Ascensorul, metroul, subsolurile, dar și încăperile mici, fără ferestre, se pot transforma în locuri tabu: atunci când suferiți claustrofobie este obișnuit să ai senzația că lipsește oxigenul. Aerul este sursa noastră de supravieţuire și are o valoare importantă și la nivel psihologic. Atât de mult încât, în prezența acestei tulburări, încercăm adesea să evităm situațiile de închidere care nu sunt doar fizice. Uneori sentimentul de opresiune poate fi aplicat și relațiilor sociale, motiv pentru care căutăm o distanță eliberatoare, capabilă să ofere spaţiu. Acolo frica de sufocare poate fi cauzată și de orice le limitează posibilitate de mișcare: să ne gândim, de exemplu, la mașinile de rezonanță magnetică în care ne găsim nevoiți să fim imobilizați.
Cauze și simptome ale claustrofobiei
Claustrofobia se poate manifesta ca anxietate, transpirație severă, greață, dificultăți de respirație, simțul opresiunii, până când duce la episoade cu atacuri de panica. Între simptome cele mai frecvente: bătăi rapide ale inimii, frisoane, amețeli, furnicături, senzație de sufocare. Simțirea în capcană este un sentiment obișnuit al celor care suferă de claustrofobie. Care sunt cauzele tulburării? Conform unor studii, originea ar putea fi o defecțiune a amigdalei, care face parte din sistemul limbic și influențează procesul de percepția pericolului.
Pe lângă întrebarea genetică, se adaugă percepția spațială problematic. Perturbarea, de fapt, ar putea avea o corelație cu mecanismul perceptiv al fricii în raport cu spațiul, mecanism care în timpurile străvechi trebuia să aibă un rol fundamental din punctul de vedere alinstinct de supravietuire. Chiar și traumele sau modalitățile perceptive experimentate în timpul copilăriei și adolescenței pot avea o legătură cu apariția tulburării: atunci când instinctul natural de explorare este descurajat, se generează un bloc care afectează și percepția despre sine și posibilitățile cuiva. Legat de stima de sine scăzută, acest mecanism la vârsta adultă poate duce la o anxietate cu privire la ceea ce este capabil să limiteze libertate, adică locuri închise, dar simbolic, și evenimente importante, cum ar fi o relație sau nașterea unui copil, care pot genera adevărata teroare, anxietate, frică.
Tratamentul și tratamentul claustrofobiei
Sentimentul de opresiune într-un autobuz aglomerat sau într-o coadă interminabilă în interiorul unui spațiu închis este obișnuit:anxietate constituie ceva pe care fiecare dintre noi îl experimentăm. Problema este când tulburarea devine invalidantă. În astfel de cazuri, când anxietatea devine incontrolabilă, este important să începeți o cale. Atenție, utilizarea medicamente poate ușura problema momentan, totuși nu este o soluție definitivă. Abordarea problemei treptat va permite, în multe cazuri, recunoașterea trauma și noduri din trecut lăsate în suspans, recuperând o viziune diferită despre sine și propria experiență.
Expunerea treptată la stimulul temut va fi benefică pentru învățați să gestionați anxietatea: o slujbă care are nevoie de timp și răbdare. De la psihoterapie cognitiv-comportamentală la sesiuni de relaxare, meditație și lucru cu corpul, abordări terapeutice sunt numeroase. Este important să vă identificați Activități care se simt în rezonanță cu ei înșiși și cu profesioniști în care se poate avea încredere. A trăi mai multe experiențe, de exemplu prin combinarea sesiunilor psihologice și meditației, vă permite să efectuați o lucrare asupra dvs. în profunzime, să schimbați viața și să cuceriți mai multă seninătate, zi de zi.
