O tulburare care vorbește despre emoții ascunse și afectează imaginea de sine: vorbim despre trichotilomanie
Un impuls la care nu se poate spune nu, capabil să povestească un disconfort profund: este acolo trichotillomania. După cum sugerează etimologia, această tulburare obsesiv-compulsivă este legată de păr. Cei care suferă de ea, de fapt, își dezvoltă obiceiul trage și rupe-ți părul, un ritual enervant și auto-înfrângător care poate aduce cu sine repercusiuni psihologice grele.
Tricotilomanie, ce este?
În greaca veche, „thrìx” capello, „tìllō” a rupe și „manìa” obsesie: termenul de trichotilomanie era adoptat pentru prima dată în 1889 de dr. François Henri Hallopeau, dermatolog francez, se confruntă cu cazul unui pacient tânăr cu obiceiul de a-și trage părul. Manifestarea trichotilomaniei, cunoscută și sub numele de TTM, este nevoia irepresionabilă de a trage părul și părul. În majoritatea cazurilor, părul tău va fi scos, însă poate fi și vizat barbă, sprâncene sau păr pubian, axile și picioare.
Tricotilomania pare să afecteze o medie între 3 și 4% din populație; este mai frecvent la copiii de la 2 la 6 ani și în perioada preadolescenței, între 9 și 13 ani, când apare această manifestare de disconfort, dar apoi dispare într-o perioadă de timp în general scurtă. Pe de altă parte, ca adulți, pare să afecteze femeile într-un procent mai mare și poate dura mai mult timp pentru a se vindeca.
În 1987 trichotilomania a fost catalogat în DSM-5 de către American Psychiatric Association ca tulburare mentală și comportamentală, o variantă specifică a tulburării obsesiv-compulsive. Prezența unui gest bazat pe repetare împreună cu natura compulsivă tragerea părului, care are loc de obicei la momente și contexte specifice, diferite în funcție de istoricul personal al subiectului.
Cauzele și tratamentul trichotilomaniei
Experții au identificat două aspecte diferite ale actului de tragere a părului. Una este „tragerea focală a părului”, atunci când acțiunea de tragere are loc în contexte încărcate cu stres cu impact emoțional ridicat. Un altul este așa-numita „tragere automată a părului”, adică un fel de gest automat care tinde să apară în momente de plictiseală, de exemplu în timpul studiului sau în fața televizorului. Mai ales în primul caz, acțiunea de a-și trage părul reprezintă punctul culminant al unei tensiuni emoționale. Gestul devine răspunsul la o emoție greu de conținut și de gestionat: anxietatea, frustrarea și oboseala se revarsă, nu pot găsi izolare. Deseori ceea ce este ineficient este încercare de control. De fapt, oamenii spun că nu se pot opri, în timp ce încearcă să evite sau să scadă episoadele și în timp ce sunt conștienți de momentul în care se repetă încă un eveniment. Un pic ca în cazul zgârierii epidermei, tragerea și sfâșierea constituie un alinare de moment: imediat, sentimentul pozitiv, care este asociat cu satisfacția și plăcerea, devine un obstacol în calea dorinței de oprire.
Care sunt cauzele? În acest moment nu sunt pe deplin stabilite. În centrul studiilor se află mutațiile genei SLITKR1, asociate cu Controlarea impulsurilor și, de asemenea, întâlnit în sindromul Tourette. Se pare că tulburarea reapare mai ușor acolo unde este deja prezentă în contextul familialcu toate acestea, acest lucru nu este suficient pentru a explica manifestarea sa. Cauzele până în prezent rămân necunoscute; includ ipoteza factorilor genetici și hormonali, dar nu numai. Acestea joacă un rol fundamental mediul și starea emoțională, asupra căruia patologia afectează cu efect bumerang deoarece jenarea și rușinea pentru căderea părului se adaugă disconfortului, care poate duce la izolare și la agravarea stărilor depresive.
Una dintre propunerile de preluare a bolii este psihoterapie cognitiv-comportamentală, care ajută subiectul să lucreze asupra emoțiilor și gândurilor disfuncționale printr-o serie de obiective. O altă abordare a tratamentului este formarea de obicei invers sau HRT, Formare de inversare a obiceiurilor: după o primă fază dedicată recunoașterea contextelor în care se simte nevoia de a rupe, subiectul va învăța să activeze un răspuns comportamental diferit, de exemplu prin alegerea unui gest anti-stres de altă natură.
Tricotilomania, primul pas pentru rezolvarea problemei
Este important să reflectăm asupra faptului că acceptarea și chiar mai multobservarea propriei dinamici intern este primul pas pentru a aborda tulburarea, al cărei gest ritual este o manifestare a unui disconfort mai profund. Aducerea la suprafață a emoțiilor negate poate avea efectul a schimbare profundă. Care sunt senzațiile momentului pe care îl trăim? De ce ne oprim mărturisește-ne? În acest sens, tehnici meditative sau exerciții în domeniul bioenergeticii, care intenționează să le restabilească una legătura cu corpul, poate ajuta la dezvoltareaauto-observare și conștientizare a proceselor sale.
