O boală degenerativă a sistemului nervos central, boala Parkinson, deși nu este fatală în sine, poate provoca complicații și poate îngreuna viața de zi cu zi. Să aflăm ce cauzează, cum poate fi diagnosticat și - parțial - tratat
Boala Parkinson este una boala degenerativă a sistemului nervos central care provoacă tulburări de mișcare și a fost descris pentru prima dată în 1817 de James Parkinson, un medic britanic care a publicat un eseu despre ceea ce el numea paralizia agitativă.
Este o boală necontagioasă, dar cronic, adică care persistă mult timp, e progresiv, adică se înrăutățește în timp. În prezent, mulți cercetători consideră că boala Parkinson rezultă din combinarea unei anumite predispoziții genetice cu expunerea la unul sau mai mulți factori de mediu.
Cauze
Boala Parkinson se datorează biochimic degenerescenta cronica si progresiva care afectează în principal unele structuri ale sistemului nervos central, în special în cazul în care se produce dopamină, un neurotransmițător care reglează controlul mișcărilor corpului.
Au fost efectuate numeroase experimente și în urma rezultatelor obținute s-a ajuns la concluzia că cauzele responsabile pentru această patologie par a fi multiple și interacționează între ele, creând un fel de îmbunătățire care duce la disfuncție neuronală, atrofie și, în cele din urmă, moarte celulară.
Printre factorii implicați în dezvoltarea bolii se numără aspecte care îi preocupă îmbătrânire (vârsta medie a simptomelor inițiale este de 60 de ani), genetică, mediul înconjurător și toxinele exogene, dar și viruși, factori endogeni (cum ar fi stresul oxidativ cauzat de radicalii liberi), deteriorarea celulelor și, în sfârșit apoptoza (proces de moarte celulară programată).
Simptome
Primele simptome ale bolii Parkinson sunt inițial ușoare și apar treptat. Acestea ar putea include:
- ușoare tremurături,
- dificultate în ridicarea de pe un scaun,
- scriere lentă care pare ilizibilă sau mică,
- pierderea firului de vorbire sau de gândire,
- sentimente de oboseală, iritabilitate, depresie fără un motiv aparent.
- pierderea expresivității faciale.
Pe măsură ce boala progresează, tremurul care afectează majoritatea celor cu boala Parkinson poate începe să interfereze cu activitățile zilnice, iar persoanele care suferă ar putea să nu mai poată ține ustensilele nemișcate sau să-și dea seama că scuturarea o face și dificilă. Doar citirea unei cărți.
Cu toate acestea, cele mai frecvente și principale simptome sunt: tremur, rigiditate, lentoare a mișcării și instabilitate de poziție.
Diagnostic
Boala Parkinson este de obicei diagnosticată de un neurolog care evaluează simptomele și severitatea acestora. Nu există un test specific care să poată identifica în mod clar boala, uneori persoanelor cu boală Parkinson suspectată li se administrează medicamente anti-Parkinson pentru a verifica răspunsul.
În unele cazuri, scanări specializate ale creierului, cum ar fi Scanări SPECT sau PET, pot susține diagnosticul prin detectarea deficitului de dopamină în creier.
Îngrijire
Nu există nicio speranță de vindecare a bolii Parkinson. Mulți pacienți cu forme ușoare nu au nevoie de tratament timp de câțiva ani după diagnosticul inițial; când simptomele se înrăutățesc, medicii le prescriu de obicei pe primul levodopa (L-dopa), care ajută la restabilirea echilibrului dopaminei din creier.
La pacienții severi a operatie pe creier cunoscut ca palidotomie s-a constatat că este indirect eficient în reducerea simptomelor.
Deși boala Parkinson nu este o boală mortală în sine, ea se agravează în timp și în etapele ulterioare provoacă complicații precum asfixia, pneumonia și căderile care pot duce la moarte.
