A fi victimă înseamnă a avea o atitudine nefuncțională față de viață. Când lucrurile nu merg pe calea noastră, îi dăm vina pe alții sau pe soarta crudă și ne blocăm în timp ce ne plângem.
Adevărul este că este vorba să accepți asta viața nu este nici corectă, nici nedreaptă. Viața este pur și simplu una succesiunea evenimentelor și acțiunilori (și a celorlalți). Depinde de noi să reacționăm și să ne adaptăm. Sau mai bine zis, ar trebui să ne adaptăm, deoarece de foarte multe ori facem victime atunci când nu acceptăm realitatea, care este diferită de așteptările pe care le avem.
Ce este autocompătimirea
Autocompătimirea este o sentiment exagerat de nemulțumire pentru viața cuiva, pentru ceea ce experimentează de la alții sau pentru evenimente înconjurătoare. Cu toții trăim acest lucru de-a lungul existenței noastre. Unii oameni, totuși, îl transformă într-un obicei constant care poate deveni toxic.
Ca fiecare mecanism de autoapărare, poate ameliora durerea și ne poate face să ne simțim protejați. Cu toate acestea, în realitate, este un proces care provoacă mai multe daune decât durerea pe care încearcă să o amelioreze.
Compătimirea de sine nu se referă la ceea ce se întâmplă cu adevărat, ci la interpretarea victimei. Atunci nu apare o condiție, ci alegerea de a juca victima, să ia o pauză de viață, să se simtă liber să te plângi fără să faci nimic.
Ne blocăm atât de mult: continuăm să dăm vina pe ceilalți pentru modul în care ne simțim (și ne așteptăm să fie vindecarea) și pierdem controlul asupra acțiunilor noastre.
Când avem prea multă milă de noi înșine, Tot ce să vedem care sunt problemele noastre. Suntem atât de dedicați rolului nostru de victimă încât nu mai putem vedea alți oameni și ne îngrijim de problemele lor, deoarece credem că lumea se învârte în jurul nostru.
De ce este periculos să alegi autocompătimirea
Compătimirea de sine este legată în principal de furie și ruminare, ceea ce în psihologie înseamnă a continua să gândești și să retrăiești ceva. În acest caz, autocompătimirea ne conduce la retrăiește „experiența” noastră ca victimă, blocându-ne în această stare.
De fapt, atunci când jucăm victima, parcă ne asumăm mentalitatea unui copil și ne simțim pe noi înșine fără apărare.
Credem că jucarea acestui rol va atrage atenția și îi va face pe ceilalți să ne iubească mai mult, să ne protejeze sau să ne rezolve problemele.
Totuși, aceasta este așteptarea noastră, deoarece simțirea excesivă a compătimirii de sine înseamnă a fi în război cu realitatea.
De fapt, nu acceptăm și negăm realitatea atunci când aceasta este diferită de așteptări.
Este o atitudine periculos întrucât alimentează din ce în ce mai mult plecarea de la realitate. Mai mult, ne refugiem în suferința rolului de victimă și acest lucru ne împiedică creșterea personală.
Cum să nu mai joci victima
Jucarea victimei este cu siguranță un rol pasiv, dar este în primul rând o alegere. Acest lucru înseamnă pur și simplu că puteți alege să nu vă răsfățați în autocompătimire.
Există diverse strategii care vă pot ajuta să limitați această atitudine neproductivă și să nu mai alegeți rolul victimei.
- Acceptați realitatea.
Este mai bine să înveți să accepți realitatea decât să o combăți. Rezistați auto-sabotajului: alegeți să nu trăiți în iluzia despre cum ar trebui să fie lucrurile. Când nu mai cultiva așteptările, începi să accepți realitatea așa cum este. Dacă nu aveți așteptări, nu riscați dezamăgirea și, într-adevăr, veți găsi mai multe idei pentru a aprecia lucrurile mărunte din viață.
- Nu da vina pe alții.
Ceea ce fac ceilalți este responsabilitatea lor. În schimb, ai de ales cum să reacționezi. Când se întâmplă ceva, sau mai bine zis, când se întâmplă ceva la care nu te așteptai sau că ți-ai fi dorit să fii diferit, încetează să te gândești la el. Nu mai da vina pe alții, pentru ceea ce au făcut sau nu au făcut (conform așteptărilor dumneavoastră). Abia aștepți ca cineva să-ți rezolve problemele. Depinde doar de voi să reacționați la evenimente și să schimbați situațiile cu care nu sunteți mulțumit.
VEZI SI
Pentru că trebuie să scapi de resentimente, care se hrănesc cu bunăstarea ta
- Deschide-ti ochii.
Nu ești singurul care suferă. Invata sa ascultă-i pe ceilalți, chiar puteți constata că, în timp ce vă plângeți de micile voastre probleme, alții sunt într-o formă mai proastă. Mulți oameni își ridică capul și zâmbesc în ciuda problemelor lor. Dacă încercați să-i ajutați pe cei care suferă, va deveni din ce în ce mai ușor să-i rețineți și apoi să vă abandonați complet tendința de autocompătimire.
- Practică empatia.
Există multe proverbe care te invită să experimentezi direct viața și perspectiva altora înainte de a-i judeca. Aici, practicarea empatiei înseamnă a te strădui ia perspectiva dcealalta persoana. Încercați să-i priviți pe ceilalți, inclusiv pe cei „vinovați”, cu înțelegere, puteți constata că v-ați considerat victima cuiva care, la urma urmei, nu a fost călăul pe care l-ați crezut.
- Fii recunoscător pentru ceea ce ai și cine ești.
Oamenii care tind să fie victima sunt deseori atât de concentrați să se plângă și să-și pară rău pentru ceea ce nu au primit, încât uita ce au deja. Învață să-ți tace vocea interioară critică și să exersezi recunoștința: apreciază ceea ce ai și, mai presus de toate, apreciază cine ești.
- Fii plin de compasiune față de ceilalți și de tine însuți.
Dacă vrei să nu mai fii victimă, învață să fii compătimitor, atât față de ceilalți, cât și față de tine. Compasiunea de sine este antidotul pentru autocompătimire și constă în extinderea compasiunii față de tine ori de câte ori te simți inadecvat sau simți că ai eșuat sau, pur și simplu, când suferi.
VEZI SI
5 pași pentru a descoperi compasiunea de sine și a îmbrățișa sinele nostru cel mai profund
